Nisip Pisica si Litiera Pisica: Absoarbe Rapid Mirosul si umezeala!

  Nisip pisica, comercializat astăzi și de ExoPet.ro, este o poveste mai recentă. Cu toate că relația omului cu pisicile are un istoric lung, acestea au intrat în casele noastre destul de târziu. Venerate de egipteni, aduse în Europa de greci și de romani, în Evul Mediu popularitatea pisicilor a căpătat un recul puternic, fiind considerate animale demonice. Au fost vânate și omorâte, ceea ce a condus la o scădere considerabilă a numărului lor în Europa.
  Doar în secolul al XVIII-lea pisica a intrat din nou în grațiile societății, astfel că în perioada victoriană în Anglia acestea erau considerate animale de casă rafinate și elegante, fiind reprezentate în artă și în literatură. Începutul secolului XX a adus cu el urbanizarea, locuințele s-au înmulțit dar au pierdut din suprafață, împingând iubitorii de animale spre adopția de pisici, mici și ușor de întreținut, motiv pentru care, nisip pisica a devenit util pentru proprietari.

  Nisip pisica, ca concept, a apărut în anii 1940 – 1950, în Statele Unite ale Americii. La vremea aceea, proprietarii de pisici folosea diverse materiale pentru a acoperii suprafața în care animalele lor își făceau nevoile, precum rumegușul, cenușa sau ziarele vechi. La un moment dat, domnul Edward Lowe, un respectabil om de știință, a primit de la vecinul sau o cantitate de zgură bazaltică pentru a curăța podeaua atelierului său. În vreme ce era angrenat în această operație, a observat că pisica familiei sale prefera să își facă nevoile în zgură.
  În scurt timp, ideea de afacere a încolțit în mintea lui Edward. Acesta a început să ambaleze zgura bazaltică sub forma unui produs comercial denumit „Kitty Litter” pe care în anul 1947 l-a lansat pe piață. Produsul a devenit foarte popular, iar astăzi nisipul pentru pisici este un produs esențial în îngrijirea pisicilor de companie din întreaga lume.

Ce a apărut prima dată, nisip pisica sau litiera pisica ?

  Nisip pisica pentru litiera pisica a fost ideea aceluiași Edward Lowe. Înainte de aceasta, pisicile își făceau nevoile de cele mai multe ori afară. Iar cei care doreau să le confere un pic mai mult confort le organizau tăvi de carton în care puneau, înaintea nisipului pentru pisici, un amestec de rumeguș cu nisip, cenușă sau chiar ziare. Ansamblu nu era prea rezistent, nu era nici prea estetic și suplimentar mirosea îngrozitor.
  Astfel că după ce a dat un impuls fantastic industriei de animale de companie prin nisipul său pentru pisici, Edward a făcut un nou pas, care a dus toată industria la nivelul următor: a inventat o litieră din plastic, care în combinație cu nisipul de pisici, a devenit o prezență nelipsită din casa oricărui iubitor de pisici. Adio cutii de carton sau tăvițe de aluminiu, vremea voastră a apus!

  Litiera pisica din plastic a fost o mică revoluție care a deschis uși de nebănuit la acea vreme în industrie. În primul rând plasticul este un material care se poate fabrica într-o mulțime de forme și dimensiuni, este durabil și ușor de curățat. În cazul în care dorim să ieșim la picnic cu pisica, sau poate doar să o ducem la veterinar, vom alege o cușcă de plastic, care este ușor de transportat. Iar versatilitatea materialului a permis dezvoltarea unei întregi industrii de accesorii.
  Domnul Lowe a dat dovadă de viziune, demarând producția de masă pentru litiera, într-o piață aproape inexistentă. Prima consecință nu s-a lăsat așteptată: pisicile au devenit oficial animale de companie. Introducerea litierei și a nisipului pentru pisici a însemnat că după o eternitate în care pisicile au zgâriat la ușă, acestea au putut în sfârșit să intre în case, transformându-se din vizitatori ocazionali în rezidenți permanenți.

Nisipul pentru pisici s-a transformat în timp în asternut igienic!

  Asternut igienic este denumirea pe care o folosim astăzi, după multe procese de rafinare a nisipului pentru pisici. Aceasta este o alternativă mai modernă și mai igienică a lui Kitty Litter. În timp s-au căutat materiale care să fie mai confortabile pentru pisici, să rețină mirosurile și să posede un grad ridicat de absorbție a umidității. O revoluție în domeniu a fost făcută de biochimistul Thomas Nelson, la sfârșitul anilor `80. Acesta era exasperat de faptul că trebuie să schimbe atât de des nisipul din litiera pisicii.
  Astfel a început o investigație științifică care l-a condus la un tip de argilă care absoarbe umezeală, împiedică evaporarea mirosurilor și face ca litiera să rămână curată după aruncarea așternutului. În ultimii ani accentul se pune în egală măsură și pe relația pe care aceste așternuturi igienice o au cu mediu, cursa pentru produse cât mai ecologice nu a ignorat nici această industrie.

  Asternut igienic a reușit mai târziu să-și răsplătească părintele. Edward Lowe devenind unul din cei mai bogați oameni din Statele Unite, lăsând în spate nu numai o avere impresionantă dar și o fundație care în poartă numele. Iar în topul invențiilor care au schimbat lumea, Kitty Litter ocupă un surprinzător loc 73, între dispozitivul VCR și casa de discuri Motown, în timp ce locul 1, în topul celor de la Bloomberg Businessweek, este ocupat de avionul cu reacție.
  Afacerea Kitty Litter a fost vândută în 1990 pentru 200 de milioane de dolari, fiind cumpărată de Purina și ulterior de Nestle. Dar ceea ce este cu adevărat important în această poveste este că astfel s-a născut o industrie, insignifiantă la sfârșitul anilor `40 și având acum o cifră de 200 de miliarde de dolari numai în Statele Unite. Ed Lowe a schimbat paradigma, metamorfozând vrăjitoarele Evului Mediu în animale de companie.